Cristian Mungiu, din nou premiat la Cannes

Anul 2016 a reprezentat o premieră absolută pentru cinematografia română. Pentru prima oară, în competițiile oficiale ale Festivalului de la Cannes, au fost selecționate cinci (!) filme românești, dintre care două au figurat în palmarese: Bacalaureat de Cristian Mungiu a obținut Premiul de Regie în competiția principală, iar filmul Câini de Bogdan Mirică a primit Premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Presei Cinematografice) în competiția „Un certain regard”). În competiția principală a mai fost selecționat filmul Sieranevada de Cristi Puiu (la care ne vom referi într-un capitol viitor), în timp ce în competiția de scurt metraje a figurat filmul 4:15 sfârșitul lumii de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Sarga, iar în secțiunea „Cinefondation” a fost filmul Toate fluviile curg în mare de Alexandru Badea. Consistenta prezența românească a fost completată de invitarea Ancăi Damian la programul „Talents Adami Cannes”. Cum spuneam, o prezență românească atât de consistentă la Cannes reprezintă o situație fără precedent, iar faptul că regizorul Cristian Mungiu ocupă din nou un loc important în palmares, el obținând Premiul de Regie (după senzaționalul „Palme d’Or” obținut de filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile), constituie, deasemenea, un important punct câștigat al cinematografiei noastre. Noul film al lui Cristian Mungiu, Bacalaureat, este un film cu solide implicații morale, povestea unui medic din zilele noastre, Romeo Aldea, a cărei fiică, Eliza, se află în zilele decisive ale examenului de maturitate. Filmul începe cu câteva semnale de alarmă (dar nu continuă pe această pistă de policier!), în primele secvențe o piatră sparge fereastra sufrageriei din locuința doctorului, iar nu peste multă vreme, medicul își găsește spart și parbrizul mașinii sale. Între timp are loc și o tentativă de viol împotriva fiicei sale, în urma căreia fata rămâne cu mâna dreaptă în atele, fapt care îi primejduiește și proba scrisă la bacalaureat. De aici încep problemele doctorului Aldea, care se arată dispus la o serie întreagă de concesii morale pentru a nu periclita bacalaureatul fiicei sale (în condițiile în care eminenta elevă obținuse o bursă la o universitate engleză). Practic, de aici, de la această situație delicată, începe prăbușirea morală a personajului central, care își riscă reputația de medic onest (încercând să obțină bunăvoința șefului comisiei de bacalaureat contra unui loc privilegiat pe lista transplanturilor de ficat), și recurge la felurite alte tertipuri și compromisuri pentru a asigura succesul fetei la bac. El este, desigur, un părinte iubitor, dar fisurile sale morale dau de gândit fiicei, care, spre deosebire de tată, se salvează moral, refuzând compromisul, reușind să se salveze fără a accesa „codul secret” al intervenției. Pentru că vorbeam despre fisurile morale ale tatălui, să spunem și faptul că personajul, pe parcursul desfășurării intrigii, dovedește că nu este, așa cum părea, un doctor-model, dar, în plus, aflăm totodată că nu este nici un familist- model, el este de fapt un soț adulterin care păstrează armonia de suprafață a căminului doar de dragul fetei. Filmul Bacalaureat are câteva creații actoricești memorabile. Greul filmului îl duce, desigur, Adrian Titieni în rolul doctorului Romeo Aldea, cu reacții de mare autenticitate, cu un firesc remarcabil, cu nuanțări și justificări psihologice exacte ale acțiunilor sale. Îl secondează, cu o creație interpretativă antologică, Vlad Ivanov, în rolul polițistului-prieten Ivanov (!), un personaj cu o personalitate acaparantă. Rolurile feminine, ca întotdeauna, au, în filmele lui Cristian Mungiu, o capacitate de seducție specială: așa se întâmplă și acuma, cu Maria Drăguș (Eliza), Lia Bugnar (soția dezabuzată), Mălina Manovici (amanta la capătul răbdării), Alexandra Davidescu (mama înțelegătoare). Imaginea operatorului Tudor Vladimir Panduru este, la rându-i, performantă. 

autor: Călin Căliman